Salut! Mă numesc Dima Răzvan-Corneliu și am 25 de ani. Anul acesta vin în parc cu bunica mea Fiat Polski 126, fabricată în 1985, care are 40 de ani.

Pasiunea mea pentru mașinile vechi s-a născut încă din copilărie, când îl priveam pe bunicul meu lucrând cu migală la Dacia lui 1300. Îl vedeam mereu cu capota ridicată, schimbând ceva, curățând carburatorul sau reglând contactele. Mai târziu, tata a avut un Mercedes-Benz W115 „bot de cal”, și uneori mă chema să-l ajut: ba la plăcuțe, ba la curățat carburatorul, ba la schimburi. Așa a apărut dorința de a avea și eu o mașină de epocă, una de care să mă ocup de la zero, cu mâinile mele, ca un proiect personal și afectiv.

Fiatul meu 126 este una dintre aceste povești pe roți. A fost fabricat în Polonia sub licență Fiat (FSM – Fabryka Samochodów Małolitrażowych) și este o mașină ce a scris istorie în Europa de Est. În România anilor ’80 era mai des văzut cu numere poloneze, pentru că veneau turiști din Polonia cu ele, încărcate până la tavan cu bunuri pentru schimb. Multe dintre acestea au rămas aici, devenind parte din peisajul nostru auto. 

Modelul meu este fabricat în 1985 și face parte dintr-o generație de Fiat 126p produse în perioada 1973–2000, în peste 3,3 milioane de exemplare doar în Polonia. Configurația exactă a mea, cu motor de 650 cm³, răcire pe aer, pornire la manetă, bări metalice și dinam, este considerată un model de tranziție între versiunile timpurii și facelift-ul din 1986. Din această serie tranzițională, estimările neoficiale indică un volum de aproximativ 100.000 – 120.000 de exemplare, fabricate în perioada 1984–1986, majoritatea destinate pieței interne din Polonia și țărilor din blocul estic. Am cumpărat mașina ca proiect, de la al doilea ei proprietar, care între timp îi schimbase culoarea originală. Așa că primul pas a fost să o readuc la nuanța ei autentică, revopsind complet caroseria. Cu această ocazie, am avut prilejul să explorez fiecare colțișor al mașinii, să verific toate piesele și componentele, să le curăț, să le evaluez, și să înlocuiesc cu grijă tot ce era obosit de la drumurile lungi Polonia–România din tinerețea ei. Fiecare șurub și fiecare garnitură a fost o filă din povestea ei, iar pentru mine o lecție de răbdare, tehnică și respect pentru trecut.

Am aflat ulterior că primul proprietar obișnuia să-i spună mașinii fie „Porcu’”, fie „Coccolino”. Prima poreclă i se trăgea, se pare, de la felul rotunjor și îndesat în care arăta mașina atunci când era încărcată până la refuz, dar și de la sunetul specific și destul de pronunțat al motorului său în doi cilindri de 652 cm³, care toarce mai degrabă ca un mic porc nervos decât ca un motor clasic.

Date tehnice Fiat Polski 126p (1985)

•Locuri: 4

•Masa proprie: 580 kg

•Motor: 2 cilindri, 652 cm³, 23 CP

•Viteză maximă: 105 km/h •Accelerație 0–100 km/h: aproximativ 35 de secunde

Este o mașină simplă, dar robustă. Designul spartan, dimensiunile reduse și greutatea mică o fac surprinzător de manevrabilă. A fost gândită pentru drumurile înguste și bugetele modeste ale blocului comunist, dar a reușit să câștige statut de legendă.