Dacia 1310

Salut numele meu este Tudor Alexandru Petrica am 23 de ani si am venit in parc cu bunica Dacia 1310 TX de 36 de ani.

 Se intampla ca dragostea mea pentru masini a inceput si ea acum 23 de ani, cand m-am nascut. Obișnuiesc sa spun in gluma ca am primit un cromozom de la tatal meu - si el împătimit al automobilismului - cu informația genetică prin care sa fiu pasionat de acest domeniu, pentru ca in viata mea nu a existat un moment punctual in care am decis ca de atunci inainte voi iubi masinile; tinand minte ca si in cele mai vechi amintiri din copilarie aveam o masinuta de jucarie in mana, sau ca mentionam denumirea tururor masinilor pe langa care treceam pe strada, pot spune ca sunt asa de cand ma stiu.

Tot din copilarie, spuneam ca abia astept sa cresc mare ca sa am barba si permis de conducere, dorinte care s-au si implinit inca de la primele ocazii. In prezent, eu si cu tatal meu tinem in viata si ne bucuram de o selectie restrânsă si eclectica de masini care au fost emblematice in anumite locuri si momente din istorie, cinstind povestile lor trecute si formând impreuna altele noi.

Acesta este si cazul masinii pe care v-o prezint astazi. Este vorba despre o Dacia 1310TX, de la sfarsitul anilor ‘80, pe care eu o numesc “Bejul”. 

Bejul poate fi descris folosind termenii englezești de “survivor car” si “driver condition”, deoarece nu este o masina care sa fi fost vreodata reconditionata, ci doar una care a imbatranit armonios, aratand la suprafata atat dragostea pe care a primit-o, prin modul in care functioneaza, cat si urme ale utilizării cotidiene și ale trecerii timpului, sub forma patinei.

Forma actuală a bejului este o reprezentare simbolică atat a trecutului sau, cat si a momentului prezent. Numarul de inmatriculare care contine combinatia de litere “TNT” si pictura realizata manual pe capacul portbagajul care reprezinta un manunchi de dinamita sunt un omagiu adus proprietarului original, care a ingrijit-o timp de mai bine de 30 de ani, un inginer chimist din judetul Brasov care avea sarcina zilnica de a produce explozibil la munca. Portbagajul suplimentar de pe plafon, realizat artizanal, proiectoarele de ceata si apărătoarele de noroi sunt accesorii care erau populare in epocă, dar care ii permit in prezent Bejului sa se adapteze perfect la condițiile la care il supun, pornind des cu el prin aventuri care se îndepărtează de civilizație si infrastructură rutieră modernă.

Bejul este o masina cu poveste, ajunsa abia la al doilea capitol al povestii.