Daihatsu TAFT F50

Salut sunt Luca Atanasiu am 20 de ani si am venit in parc alturi de bunica Daihatsu TAFT F50.

Daihatsu este un nume puțin cunoscut în România. Și totuși, în lume este recunoscut pentru mașinile sale foarte raționale. De asemenea, trebuie știut că, în 1907 Daihatsu a produs primul motor cu ardere internă original japonez. Toyota, Nissan, Mitsubishi, Mazda, Isuzu sau Honda au apărut abia după câțiva ani sau chiar zeci de ani. Istoria lui Daihatsu este plină de modele curioase pe care noi, de pe aici, nu le prea înțelegem rostul, însă în toată Asia ele au fost renumite. Între timp, Daihatsu a devenit și un respectat constructor de motoare Diesel pentru vapoare.

Modelul TAFT, fiind prescurtarea pentru Tough & Almighty Four-wheel Touring vehicle, a fost produs între 1974 și 1984 în mai multe versiuni de caroserie și motorizări. Prin diverse colțuri de lume mai este cunoscut drept SCAT sau WILDCAT. În vremurile sale de glorie, în Europa Apuseană a existat și o versiune ”restilizată” de către Giovanni Michelotti – un celebru designer italian. 

Exemplarul de față are un motor Diesel de 2,5l cu injecție indirectă, iar cu 62 CP trece de 100 km/h. El a fost produs în Japonia, în 1982, și le-a ținut companie lui Milka și Heidi pe pajiștile din Elveția, până prin anul 2005. Apoi, a fost transformat în plug de zăpadă și tractor pentru o sărăriță de câteva tone, pe un vârf de munte, la 3000 m altitudine. În urmă cu trei ani, l-am adus în România. După o viață atât de lungă și grea, au fost multe lucruri de reconstruit, însă am ținut să-i păstrăm aspectul cât mai autentic, ca pe vremea când trăia la stâna din Alpi.

Din acest motiv, nu este cea mai strălucitoare mașină clasică, însă oricine o conduce se binedispune. De fapt, nu doar oamenilor le place Daihatsu Taft. Spre exemplu, acum doi ani, la un eveniment Retromobil, într-o pădure, un motan sălbăticit s-a urcat în WILDCAT și nu s-a mai dat jos până acasă. Iar malamutul nostru era nelipsit de la nicio plimbare în natură. 

În rest, Daihatsu trage, împinge, urcă și coboară orice ne trece prin minte, distrăndu-ne și ajutându-ne, deopotrivă. 

În ce mă privește, acum 20 de ani, chiar pe aceste alei ale parcului IOR mă plimba bunica adevărată. Trăind într-o casă plină de proiecte de mașini vechi, cu sute de kilograme de literatură auto și unde fratele meu s-a apucat de reconstruit caroserii, nu prea am văzut altă cale. De fapt, ca să fiu corect, am avut parte și de foarte multe întâlniri cu mașini absolut noi, căci tata, ca jurnalist/tester auto, ne-a prezentat (chiar ne-a lăsat să ”conducem” de mici) tot felul de vehicule, de la camioane 40t până la micul Twizy, cu motoare V8, electrice, Diesel, hibride, șamd. Rezultatul a fost că sunt atras mai mult de vehiculele de acum zeci de ani, în care ești salutat de necunoscuți și la care, dacă apare vreo defecțiune, poți să o rezolvi singur.